definiția dogmaticii definiție dex

dogmatici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S.f. Parte a teologiei care cuprinde definitie/expune">expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S.m. și f. Persoană care susține și aplică dogmatismul; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.

dogmatici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S.f. Parte a teologiei care cuprinde definitie/expune">expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S.m. și f. Persoană care susține și aplică dogmatismul; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.

adj., s. 1. adj. mecanic, rigid, schematic, simplist. (Atitudine ~; o interpretare ~.) 2. s. dogmatist. (~ul este adept al dogmatismului.)

adj., s. 1. adj. mecanic, rigid, schematic, simplist. (Atitudine ~; o interpretare ~.) 2. s. dogmatist. (~ul este adept al dogmatismului.)

≠ adogmatic

≠ adogmatic

adj. m., s. m., pl. dogmátici; (persoană) f. sg. dogmátică, pl. dogmátice

adj. m., s. m., pl. dogmátici; (persoană) f. sg. dogmátică, pl. dogmátice

1) Care ține de dogme; propriu dogmelor. Teologie ~că. Raționament ~. 2) Care respectă fară discernământ dogmele; cu atitudine lipsită de discernământ față de dogme. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

m. și f. Adept al dogmatismului. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

1) Care ține de dogme; propriu dogmelor. Teologie ~că. Raționament ~. 2) Care respectă fară discernământ dogmele; cu atitudine lipsită de discernământ față de dogme. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

m. și f. Adept al dogmatismului. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu strictețe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. și f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique].

adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu strictețe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. și f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique].

I. adj. 1. referitor la dogme; cu caracter de dogmă. 2. care respectă cu strictețe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare. ♢ mărginit, închistat în dogme. II. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme. III. s. m. f. dogmatist. (< fr. dogmatique, lat. dogmaticus)

(doctrină) s. f., g.-d. art. dogmáticii

f. Ramură a teologiei în care sunt expuse dogmele unei religii. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

s.f. Expunere sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor. [< fr. dogmatique].