num. card. Număr având în numărătoare locul între unsprezece și treisprezece. ♢ (Adjectival) Are doisprezece copii. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ♢ (Intră în componența num. adverbial) De douăsprezece ori. ♢ (Intră în componența num. distributiv) Câte doisprezece oameni. ♢ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) dóisprece, dóuăsprece; dóișpe, dóuășpe num. card.] – Doi + spre + zece.
num. m. (sil. mf. -spre-), f. dóuăsprezece
num. card. 1) Unsprezece plus unu. ~ inși. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doisprezecelea; a douăsprezecea. /doi + spre + zece