dominații, s.f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.
s. f. (sil. -ți-e), art. domináția (sil. -ți-a), g.-d. art. domináției; pl. domináții, art. domináțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) v. A DOMINA. 2) Autoritate absolută; stăpânire nemărginită. 3) Influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. [Art. dominația, G.-D. dominației. Sil. -ți-e] /<fr. domination, lat. dominatio
s.f. Dominare, stăpânire; autoritate, putere suverană. [Gen. -iei, var. dominațiune s.f. / cf. fr. domination, lat, dominatio].
s. f. dominare, stăpânire; autoritate. (< fr. domination, lat. dominatio)