definiția donata definiție dex

donéz, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.

vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)

vb., ind. prez. 1 sg. donéz, 3 sg. și pl. doneáză

tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziție, printr-o donație; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare

vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s.m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s.n. (donație); donator, s.m. (persoană care donează); donați(un)e, s.f., din fr.

s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [Pron. do-nia. / < sp. doña].

vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].

f. Carte imprimată cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. /Din Donatus n. pr.

s.f. Nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. [< (Aelius) Donatus – gramatic latin].

s. f. nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. (< /Aelius/ Donatus, gramatic lat.)