vb. 1. a se odihni, a se repauza, (înv. și reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum ~.) 2. a mânea. (~ peste noapte la han.)
intranz. 1) A se găsi în stare de somn; a fi adormit. ♢ ~ pe (sau din) picioare a fi foarte obosit; b) a fi încet la muncă; a fi leneș. 2) fig. A fi mort. Doarme somnul de veci. 3) A rămâne peste noapte undeva; a mânea. /<lat. dor-mire
vb. – A se afla în stare de somn. – Mr. dormu, durnire, megl. dorm, istr. dormu. Lat. dormῑre (Cihac, I, 81; Pușcariu 544; Candrea-Dens., 506; REW 2751); cf. it. dormire, prov., fr., cat., sp., port. dormir. Cf. și adormi, dormita. – Der. dormitor, s.n. (cameră de dormit); dormeză, s.f., din fr. dormeuse.