definiția dormit definiție dex

s.n. Faptul de a dormi; somn. – V. dormi.

s. odihnă, repaus, somn, (arg.) soileală. (După o oră de ~, s-a sculat.)

s. n.

a face economie de lumină, a face nani, a pune bila pe cinci, a soili.

expr. a avea un somn profund.

expr. (glum.) a fi răcit din cauza curentului.

expr. a avea un somn ușor, a se trezi la cel mai mic zgomot.

expr. a fi mort.

dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se afla în stare de somn, a fi adormit. ♢ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) a fi încet la treabă, a se mișca cu greutate. ♦ Fig. A fi absent la ceea ce se petrece în jur. ♦ Fig. A fi mort. 2. A rămâne peste noapte undeva; a mânea. 3. Fig. A zăcea ascuns; a mocni. [Var.: (reg.) durmí vb. IV] – Lat. dormire.

vb. 1. a se odihni, a se repauza, (înv. și reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum ~.) 2. a mânea. (~ peste noapte la han.)

≠ a (se) trezi, a veghea

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dórm, imperf. 3 sg. dormeá; conj. prez. 3 sg. și pl. doármă

intranz. 1) A se găsi în stare de somn; a fi adormit. ♢ ~ pe (sau din) picioare a fi foarte obosit; b) a fi încet la muncă; a fi leneș. 2) fig. A fi mort. Doarme somnul de veci. 3) A rămâne peste noapte undeva; a mânea. /<lat. dor-mire

vb. – A se afla în stare de somn. – Mr. dormu, durnire, megl. dorm, istr. dormu. Lat. dormῑre (Cihac, I, 81; Pușcariu 544; Candrea-Dens., 506; REW 2751); cf. it. dormire, prov., fr., cat., sp., port. dormir. Cf. și adormi, dormita. – Der. dormitor, s.n. (cameră de dormit); dormeză, s.f., din fr. dormeuse.