dospitori, -oare, s.n., s.f. 1. S.n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S.f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor.
(încăpere) s. n., pl. dospitoáre