drâmboaie, s.n. Drâmbă (mai mare). – Drâmbă + suf. -oi.
drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gură mare. – Din drâmbă.
vb. v. bosumfla, îmbufna.
s. n., pl. drâmboáie
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drâmboiésc, imperf. 3 sg. drâmboiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drâmboiáscă
adv. pop. : A sta ~ a sta supărat; bosumflat. /drâmbă + suf. ~oi