drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gură mare. – Din drâmbă.
drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gură mare. – Din drâmbă.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drâmboiésc, imperf. 3 sg. drâmboiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drâmboiáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drâmboiésc, imperf. 3 sg. drâmboiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drâmboiáscă