s. (CONSTR.) drișcuit, fățuire, fățuit. (~ tencuielii unui zid.)
s. f., g.-d. art. drișcuírii; pl. drișcuíri
drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiésc, imperf. 3 sg. drișcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drișcuiáscă