s.n. Drișcuire. – V. drișcui.
s. v. drișcuire.
s. n.
drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.
vb. (CONSTR.) a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)
vb. v. tencui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiésc, imperf. 3 sg. drișcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drișcuiáscă
tranz. (tencuială, asfalt sau beton) A netezi cu drișca. /drișcă + suf. ~ui