Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția dricului definiție dex
dricului
găsește rime pentru
dricului
a fi pe dric / pe ducă / pe năsălie
expr.
1.
a fi pe
moarte
.
2.
a fi pe
punctul
de a
eșua
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia dricului
DRIC,
dricuri
,
s.n.
1.
Scheletul
de
sus
al unui
car
(
fără
roți
și
loitre
). ♦
Cantitate
de
obiecte
,
materiale
etc. care se
poate
încărca
pe un
asemenea
schelet
.
2.
Vehicul
special
,
tras
de
cai
, care
poartă
mortul
la
groapă
;
car
mortuar
. ♢ Expr. (Fam.)
A fi pe
dric
= a fi pe
sfârșite
; a fi într-o
situație
grea
; a fi
gata
să
eșueze
.
3.
Fig. (Pop.)
Punct
culminant
al
zilei
, al
nopții
, al unui
anotimp
;
punct
culminant
al unei
acțiuni
care se
desfășoară
în
timp
;
miez
,
toi
. – Din magh.
dërék.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia dricului
DRIC
s.
1.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
sandâc
.
(~ la
căruță
.)
2.
car
funebru
,
car
funerar
,
car
mortuar
, (Bucov.)
caravană
, (Mold.)
droagă
,
patașcă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dricului
DRIC
s. v.
centru
,
cocârlă
,
cotigă
,
miez
,
mijloc
,
putere
,
schimbătoare
,
teleagă
,
toi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dricului
dric
s. n., pl.
drícuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia dricului
DRIC ~uri
n.
1)
Corp
al unui
car
sau al unei
căruțe
,
fără
loitre
și
roți
. 2)
Trăsură
folosită
la
transportul
mortului
la
cimitir
;
car
mortuar
;
car
funebru
. ♢
A fi pe ~
a) a fi pe
patul
de
moarte
; b) a fi pe
punctul
de a
eșua
. 3)
flg.
Punct
culminant
al unui
fenomen
în
desfașurare
;
toi
.
În ~ul
iernii
.
/<
ung
.
dërék
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dricului
dric (drícuri),
s.n. –
1.
Centru
,
punct
central
. –
2.
Scheletul
de
sus
al unui
car
. –
3.
Car
mortuar
.
Origine
incertă
. Pare a
proveni
din mag.
derék
„
centru
” (Tiktin; Scriban; Gáldi,
Dict.,
89), care
ar
fi cuvînt
identic
cu tc.
direk
, cf.
direc
. Cf. și sb.
drek
„
încărcătura
unei
căruțe
”. – Der.
dricar
,
s.m. (
funcționar
de
pompe
funebre
);
dricar
, s.n. (
Banat
,
pătură
), din mag.
derekal
;
dricală
, s.f. (
Banat
,
plapumă
), cuvînt
identic
cu cel
anterior
(cf. Gáldi,
Dict.,
125);
îndrica
,
vb. refl. (a se
așeza
peste
), pe care
DAR
îl
derivă
de la
ridica
, și
Graur
,
BL,
VI
, 154, de la
sensul
2, atribuindu-i
accepția
de „a pune, a
așeza
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia dricului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK