drobușori, s.m. Diminutiv al lui drob1 (1). – Drob1 + suf. -ușor.
drobușori, s.m. Plantă erbacee cu frunze albăstrui și cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). – Drob2 + suf. -ușor.
s. (BOT.; Isatis tinctoria) drob, (reg.) boiengioaie, cardama, drobișor, laba-mâței.
s. v. drob, drobiță.
(bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobușóri