s.f. (Med.; pop.) Hidropizie. – Din ngr. drópikas (= idrópikus).
f. pop. Stare patologică constând în acumularea de lichid seros în țesuturi; hidropizie. /<bulg. drópikas
s.f. – Hidropizie. – Var. mr. idropică. Ngr. ὐδρώπιϰας sau ὐδρωπιϰιά (Tiktin; Candrea), cf. alb. dropiki, sb. tropika. – Der. dropios, adj. (care suferă de hidropizie).