(1, 2) drugi, s.m., (3) druguri, s.n. 1. S.m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări (în lucrări de construcții). ♦ (Înv.) Lingou. 2. S.m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual. 3. S.n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obțin pe cusătură linii (dese și) pline. – Din scr. drug.
(1, 2) drugi, s.m., (3) druguri, s.n. 1. S.m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări (în lucrări de construcții). ♦ (Înv.) Lingou. 2. S.m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual. 3. S.n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obțin pe cusătură linii (dese și) pline. – Din scr. drug.
(bară, parte a războiului de țesut) s. m., pl. drugi
(bară, parte a războiului de țesut) s. m., pl. drugi
m. 1) Bară (groasă) de fier sau de lemn folosită, mai ales, în contrucții. 2) Fiecare din cele două tălpi ale războiului de țesut cu ajutorul cărora se ridică și se coboară ițele; tălpig. /<sb. drug
m. 1) Bară (groasă) de fier sau de lemn folosită, mai ales, în contrucții. 2) Fiecare din cele două tălpi ale războiului de țesut cu ajutorul cărora se ridică și se coboară ițele; tălpig. /<sb. drug
s.m. – 1. Par, bîtă, bară. – 2. Loitre de car. – 3. Bîrnă în general. – 4. Știulete de porumb. – Var. (Mold.) druc. Sl. drǫgŭ, probabil prin intermediul v. sb. și sb. drug (Cihac, II, 102; Skok 68), cf. definitie/drâng">drîng, var. din rut. druk. – Der. drugă, s.f. (băț; fus; fir tors; știulete de porumb), cf. sb. druga, bg. deruga (› mr., megl. drugà, ngr. δροῦγα, alb. drugë); dîrg, s.m. (ciocan de lemn folosit de zidari); drughineață, s.f. (Mold., băț); drugălău, s.m. (Munt., știulete); drugăleață, s.f. (fus); drughineață, s.f. (Mold., băț, par); drăgare, s.f. (grinda principală); îndruga, vb. (a țese urzeala; a țese gros; a vorbi prea mult, a pălăvrăgi); îndrugătură, s.f. (cantitate de lînă toarsă).
s.m. – 1. Par, bîtă, bară. – 2. Loitre de car. – 3. Bîrnă în general. – 4. Știulete de porumb. – Var. (Mold.) druc. Sl. drǫgŭ, probabil prin intermediul v. sb. și sb. drug (Cihac, II, 102; Skok 68), cf. definitie/drâng">drîng, var. din rut. druk. – Der. drugă, s.f. (băț; fus; fir tors; știulete de porumb), cf. sb. druga, bg. deruga (› mr., megl. drugà, ngr. δροῦγα, alb. drugë); dîrg, s.m. (ciocan de lemn folosit de zidari); drughineață, s.f. (Mold., băț); drugălău, s.m. (Munt., știulete); drugăleață, s.f. (fus); drughineață, s.f. (Mold., băț, par); drăgare, s.f. (grinda principală); îndruga, vb. (a țese urzeala; a țese gros; a vorbi prea mult, a pălăvrăgi); îndrugătură, s.f. (cantitate de lînă toarsă).