drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.
drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiésc, imperf. 3 sg. drumuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drumuiáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiésc, imperf. 3 sg. drumuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drumuiáscă
tranz. (suprafețe de teren) A compara cu triangulația geodezică respectivă. 2. intranz. reg. A merge pe drum; a fi în drum. /drum + suf. ~ui