druște, s.f. (Reg.) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la ceremonia nunții. – Din ucr. družka.
s. v. vătășiță, vorniceasă.
s. f., g.-d. art. drúștei; pl. drúște
f. Fată care însoțește mireasa și are anumite obligații în cadrul ceremoniei nunții; vornicică. /<ucr. družka
druște, s.f. (Reg.) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la nuntă. [Pl. și: drușce] – Ucr. družka.