s.f. v. dubeală.
dubéli, s.f. (reg.) 1. tăbăceală, argăseală. 2. materie cu care se tăbăcește; argăseală. 3. ființă mare și leneșă.
dubeli, s.f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dubi; (concr.) argăseală. [Var.: dubálă s.f.] – Dubi + suf. -eală.
s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
s. f., g.-d. art. dubélii; pl. dubéli
f. reg. 1) v. A DUBI. 2) Amestec de substanțe pentru dubirea pieilor. [Sil. -bea-lă] /a dubi + suf. ~eală