dube, s.f. Autodubă. ♦ Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții. ♦ Fig. Pușcărie, temniță. – Cf. scr. dubak.
dube, s.f. 1. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții. – Cf. ucr. dub „stejar, luntre”, rus. dubka „șalupă de stejar”.
s. v. arest, buhai, închisoare, ocnă, penitenciar, piuă, pușcărie, temniță.
f. 1)Vehicul închis, cu ferestruici prevăzute cu gratii, folosit la transportul deținuților. 2) fig. Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoane private de libertate; pușcărie; temniță; penitenciar; închisoare. /cf. sb. dubak
f. reg. 1) Luntre pescărească de dimensiuni mici, confecționată dintr-un trunchi de copac (prin scobire). 2) Butoi îngropat sau groapă căptușită cu lemn pentru tăbăcit piele. /cf. ucr. dub
s.f. – 1. Ambarcație, luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – 2. Ciubăr de lemn. – 3. (Trans.) Vas pentru fructe, din coajă de cireș. – 4. Pușcărie, temniță. – 5. Vehicul închis, cu gratii, cu care se transportă deținuții. – 6. (Trans.) Instrument muzical rustic. Sl. dyba „trunchi” (Cihac, II, 95), cf. rut., rus. dub „stejar; luntre”, sb. dubak „dubă, vehicul”. Pentru evoluția semantică, cf. definitie/drâng">drîng; la sensul de „temniță” s-a ajuns plecîndu-se de la butucul de care erau legați, deținuții, pol. dyby (cf. Bogrea, Dacor., I, 263), sau sl. dyba, de unde dibă, s.f. (butuc). Cf. definitie/dâmb">dîmb, dumbravă. Der. dubăi, vb. (Trans., a cînta la dubă); dubas, s.n. (Mold., barcă pescărească; ponton), din rus. dubas, cf. tc. duba „ponton”; dubăsar, s.m. (Mold., pontonier).