s.f. v. dubitativ [DN].
dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.
adj. m., pl. dubitatívi; f. sg. dubitatívă, pl. dubitatíve
Care exprimă o îndoială, o nehotărâre etc. /<fr. dubidatif, lat. dubitativus
adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ♢ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif].
adj. care exprimă o îndoială, un dubiu. o propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune. (< fr. dubitatif, lat. dubitativus)