dubii, s.n. Îndoială, nesiguranță, lipsă de încredere (față de cineva sau ceva). – Din lat. dubium.
s.n. – s.n. – Îndoială. Lat. dubium (sec. XIX). – Der. dubios, adj. (incert); dubitativ, adj. (care exprimă o îndoială); indubitabil, adj. (neîndoios).
s.n. Îndoială, neîncredere; nesiguranță. [Pron. -biu. / < lat. dubium].
s. n. îndoială, neîncredere; nesiguranță. (< lat. dubium)