duceri, s.f. Faptul de a (se) duce1; plecare; mers. – V. duce1.
s. 1. v. cărat. 2. v. plecare. 3. v. trasare. 4. v. susținere.
s. f., g.-d. art. dúcerii; pl. dúceri
, duceri s.f. păcăleală, înșelătorie; minciună.