, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ Fig. A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din sl. duhnonti.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhnésc, imperf. 3 sg. duhneá; conj. prez. 3 sg. și pl. duhneáscă