duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.
vb. v. duhni, mirosi, puți.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhorésc, imperf. 3 sg. duhoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. duhoreáscă
duhori, s.f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Probabil contaminație între duh și [put]oare.
s. v. putoare.
≠ mireasmă, parfum
s. f., g.-d. art. duhórii; pl. duhóri
f. 1) Miros greu, neplăcut; putoare. 2) Aer închis, greu de respirat; nădușală. [Sil. du-hoa-] /duh + [put]oare