Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția duhului definiție dex
duhului
găsește rime pentru
duhului
Cuvinte apropiate:
ducului
a-și da duhul
expr.
1.
(
pop.
) a
muri
.
2.
(
er
.
) a
ejacula
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia duhului
DUH,
duhuri
,
s.n.
1.
(În
superstiții
)
Ființă
supranaturală
,
imaterială
;
arătare
,
strigoi
,
stafie
. ♢
Sfântul
Duh
=
una
dintre
cele
trei
ipostaze
sub care este
înfățișată
trinitatea
divină
în
creștinism
. ♦
Spirit
rău
,
drac
,
diavol
.
2.
Suflet
,
spirit
(al unei
ființe
). ♦ (Înv.)
Respirație
,
suflare
,
răsuflare
. ♢
Loc
. adv.
Într-un
duh
=
foarte
repede
. ♢ Expr.
A-și da
duhul
= a
muri
. ♦ (Înv.)
Duhoare
.
3.
Capacitate
intelectuală
,
minte
,
inteligență
;
umor
,
spirit
. ♢
Loc
. adj.
De
duh
=
spiritual
,
inteligent
.
Cu
(sau
plin
de
)
duh
= cu
spirit
,
inteligent
,
subtil
,
spiritual
. ♢ Expr.
Sărac
cu
duhul
=
prost
,
naiv
,
simplu
. ♦ Fig.
Idee
,
aspirație
.
4.
(Înv.)
Caracter
,
fire
,
natură
,
temperament
. ♢
Loc
. adv.
Cu
duhul
blândeții
=
blând
,
binevoitor
. ♦
Notă
caracteristică
,
specific
. ♦
Sens
adevărat
al unui
text
,
esență
;
intenție
. – Din sl.
duhŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia duhului
DUH
s.
1.
v.
fantomă
.
2.
(
BIS
.)
spirit
.
(
Sfântul
~.)
3.
v.
spirit
.
4.
v.
haz
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia duhului
DUH
s. v.
apucătură
,
calcul
,
caracter
,
comportament
,
comportare
,
conduită
,
deprindere
,
deșteptăciune
,
duhoare
,
fire
,
gând
,
idee
,
infecție
,
intelect
,
inteligență
,
intenție
,
împuțiciune
,
judecată
,
maniere
,
miasmă
,
minte
,
moravuri
,
natură
,
năravuri
,
obiceiuri
,
plan
,
pricepere
,
proiect
,
purtare
,
putoare
,
rațiune
,
răsuflare
,
respirație
,
socoteală
,
spirit
,
suflare
,
temperament
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia duhului
duh
s. n., pl.
dúhuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia duhului
DUH ~uri
n.
1)
(în
superstiții
)
Ființă
imaginară
,
creată
de
fantezie
, care
provoacă
spaimă
;
fantomă
;
spirit
;
vedenie
;
nălucă
;
arătare
;
stafie
. 2)
Latura
psihică
a
omului
;
suflet
. 3)
Facultate
mintală
;
minte
. ♢
Sărac
cu ~ul
naiv
.
Vorbă
de ~
vorbă
spirituală
. 4)
înv.
Proces
fiziologic
prin care
organismul
folosește
oxigenul
și
elimină
bibxidul de
carbon
pentru
întreținerea
vieții
;
răsuflare
;
respirație
. ♢
A-și da ~ul
a
muri
.
Într-un ~
într-un
suflet
; într-o
fugă
. 5)
înv.
Fel
de a fi al
omului
;
caracter
;
fîre
;
natură
. /<sl.
duhu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia duhului
duh (dúhuri),
s.n. –
1.
Respirație
,
suflare
. –
2.
Suflet
,
spirit
. –
3.
Spirit
,
suflet
fără
trup
. –
4.
Spirit
,
inteligență
,
agerime
. –
5.
Intenție
. –
6.
(Mold.)
Reputație
,
faimă
. – Mr.
duh
.
Sl.
duchŭ
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
22; Miklosich,
Lexicon
,
182; Cihac, II, 104), cf. bg.
duh
„
spirit
”, slov.
duh
„
miros
”.
Ultimul
sens
este
rezultatul
unei
confuzii
cu
buh
. Este
dublet
de la
duși
, s.m. pl. (
dispoziție
). – Der.
duhăi
(var.
duhli
, duhlui,
duhni
), vb. (a
mirosi
urît, a
puți
), prin
intermediul
suf.
expresive
, cf. sl.
dychati, duchati, dŭchnąti
„a
respira
”,
rus
.
tuchnutĭ
„a
putrezi
”;
duhl(u)it
, adj. (Mold.,
puturos
);
duhliu
,
adj. (
spiritual
,
pătrunzător
);
duhoare
, s.f. (
putoare
,
miros
urît), der. cu suf. -
oare
(după Conev 98, din sl.
dŭchorĭ
; după Pușcariu,
Dacor.,
VII
, 469, și
Candrea
,
rezultat
din
încrucișarea
cu
putoare
;
dar
semantismul
este
normal
,
fără
a avea în
vedere
această
posibilitate
), cf.
dihor
;
duhorî
, vb. (a
puți
);
duhoniță,
s.f. (
sac
pentru
seu
), cf.
dohotniță
;
duhnet
, s.n. (
putoare
);
tihoare
(var.
tigoare
), s.f. (
lighioană
,
vietate
),
formație
paralelă
cu
duhoare
și
dihor
, ca
rus
.
tuchnutĭ
„a
putrezi
”, rut.
tuchnuti
„a
mirosi
urît”,
față
de slov.
duhneti
;
tihoarcă
(var.
tohoarcă
), s.f. (
cojoc
de
piele
de
miel
,
folosit
de
ciobanii
din Mold. și Trans.), pare cuvînt
identic
cu cel alterior. – Cf.
dohot
,
duhovnic
,
dușcă
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia duhului
Sfântul Duh
adj. + s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia duhului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK