s.n. Mulțime, grămadă, gloată, droaie (de ființe, obiecte, întâmplări etc.). ♢ Loc. adv. Cu duiumul = în mare număr sau cantitate; unul după celălalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum.
n. pop. Mulțime mare, compactă de ființe sau lucruri. ♢ Cu ~ul în număr mare; cu grămada. [Sil. du-ium] /<turc. doyum