definiția dulapul definiție dex

(1, 3) dulapuri, s.n., (2) dulapi, s.m. 1. S.n. Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, haine, vase, cărți etc. 2. S.m. Scândură lată și groasă. 3. S.n. (Pop.) Scrânciob. – Din tc. dolap.

(1, 3) dulapuri, s.n., (2) dulapi, s.m. 1. S.n. Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, haine, vase, cărți etc. 2. S.m. Scândură lată și groasă. 3. S.n. (Pop.) Scrânciob. – Din tc. dolap.

s. v. scândură.

s. 1. v. șifonier. 2. v. scrânciob.

s. v. scândură.

s. 1. v. șifonier. 2. v. scrânciob.

(scândură) s. m., pl. dulápi

(scândură) s. m., pl. dulápi

(mobilă) s. n., pl. dulápuri

(mobilă) s. n., pl. dulápuri

n. Mobilă din lemn în care se păstrează diferite obiecte (haine, rufe, cărți, vase etc.). /<turc. dolap

n. Mobilă din lemn în care se păstrează diferite obiecte (haine, rufe, cărți, vase etc.). /<turc. dolap

dulápuri, s.n. (reg.) 1. scrânciob. 2. roată pentru trasul borangicului.

dulápuri, s.n. (reg.) 1. scrânciob. 2. roată pentru trasul borangicului.

s.n. – 1. Scîndură. – 2. Lucrare din scînduri. 3. Șifonier. – 4. Scrînciob din scînduri, care se rotește în jurul unui ax. – Mr. dulape, megl. dulap. Tc. (per.) dolab (Șeineanu, II, 164; Lokotsch 529), cf. ngr. ντουλάπι, alb. doljap, bg., sp. dolap. Cu primul sens se folosește pl. m. dulapi. – Der. dulăpaș, s.n. (scrin); dulăpar, s.m. (persoană care învîrtește scrînciobul). Mag. duláp provine mai curînd decît din rom. (Edelspacher 13), din sb.

s.n. – 1. Scîndură. – 2. Lucrare din scînduri. 3. Șifonier. – 4. Scrînciob din scînduri, care se rotește în jurul unui ax. – Mr. dulape, megl. dulap. Tc. (per.) dolab (Șeineanu, II, 164; Lokotsch 529), cf. ngr. ντουλάπι, alb. doljap, bg., sp. dolap. Cu primul sens se folosește pl. m. dulapi. – Der. dulăpaș, s.n. (scrin); dulăpar, s.m. (persoană care învîrtește scrînciobul). Mag. duláp provine mai curînd decît din rom. (Edelspacher 13), din sb.

, dulapi s.m. bărbat voinic / mătăhălos.