Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția dupuri definiție dex
dupuri
găsește rime pentru
dupuri
Cuvinte apropiate:
șupuri
DUP
interj.
1.
Cuvânt
care
imită
mersul
apăsat
,
tropăitul
încălțămintei
etc.
2.
Cuvânt
care
imită
zgomotul
înfundat
produs
de o
izbitură
, o
căzătură
etc. –
Onomatopee
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia dupuri
dup
interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia dupuri
dup
interj. –
Poc
(
exprimă
zgomotul
produs
de o
lovitură
). – Var.
sdup
.
Creație
expresivă
, cf.
buf
,
hop
și ngr. δοῦπος. – Der.
dup
, s.m. (
bilă
;
bețișor
care
înlocuiește
bilele
la
anumite
jocuri
de
copii
;
smoc
de
păr
),
cuvinte
care
adesea
sînt
considerate
de
origine
diferită
,
dar
care
provin
din
aceeași
intenție
expresivă
, de a
desemna
un
obiect
rotund
și
greu
. După Cihac, II, 105
ar
trebui
plecat
de la
dup
„
joc
cu
bile
”, care
ar
proveni
din sl.
duplŭ
„
concav
”, cf.
pol
.
dup
„
scorbură
”,
ceh
.
dupa
„
gaură
”, bg.
dup
(
č
)ĭă
„a
găuri
”.
Aceste
paralele
sînt
evidente
; însă
sensul
lui
dup
„
joc
de
bile
” nu este
atestat
și pare a fi
rezultatul
unei
greșeli
de
interpretare
a
expresiei
a
juca
în
dupi
„a
juca
popice
(care
trebuie
să fie
băgate
într-o
gaură
)”. După Conev 40, din bg.
dupka
.
Dublet
de la
dup
„
smoc
de
lînă
”
trebuie
să fie
dop
,
s.n. (
bucată
de
plută
cu care se
astupă
o
sticlă
;
plută
); se
știe
că un
smoc
de
lînă
sau o
bucată
de cîrpă este cel mai
simplu
dintre
dopurile
primitive
. Cuvîntul
rom
. a
fost
explicat
prin cr.
tapun
(Cihac, II, 99), care cu
greu
s-
ar
putea
admite
, și
puțin
sau
deloc
probabil
pe
baza
gepidicul *
dups
(Gamillscheg,
Rom
.
Gem
.,
II, 251) sau a
săs
.
dop
(Meyer-Lübke,
Z. vergl. Sprachf.,
XXXIX, 597;
Dacor.,
III, 734; Scriban; Rosetti, II, 80). Der.
dupac
, s.m. (
lovitură
;
palmă
;
pumn
), der. cu suf
-
ac
(
Pascu
,
Suf.,
191; cf.
Iordan
,
BF
, I, 110; după
Candrea
,
trebuie
să se
pună
în
legătură
cu sb.
dupac
„
lovitură
”);
dupăci
, vb. (a
lovi
, a da cu
pumnul
; a
călca
în
picioare
; a
lega
);
dupuros
,
adj. (Mold.,
păros
,
plin
de
smocuri
);
dupurlui
,
vb. (a
jumuli
, a
curăța
), de la pl.
dupuri
cu un suf. expresiv ;
dupăi
(var.
dupui
), vb. (a
tropăi
, a
călca
zgomotos
);
sducni
, vb. (
Banat
, a
scutura
, a
face
să
tremure
);
(s)
dupăit
, s.n. (
tropăit
);
(s)dupăială
, s.f. (
tropăit
);
îndupăca
, vb. (a se
ghiftui
, a
înfuleca
), cuvînt înv.,
folosit
de Cantemir;
îndopa
,
vb. (a
hrăni
,
peste
măsură
, a
ghiftui
; a
umple
, a
sătura
; a
hrăni
o
pasăre
vîrîndu-i mîncare pe gît
pentru
a o
îngrășa
; refl., a se
sătura
, a se
ghiftui
);
doapă
,
s.f. (
femeie
dolofană
);
dopar,
s.n. (
tirbușon
). Din
rom
.
provine
mag.
dop
(Edelspacher 13) și
săs
.
dop
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia dupuri
DUP
2
,
dupuri
, s.n. (
Reg
.)
Smoc
de
lână
încâlcită
sau de
păr
zbârlit
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia dupuri
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK