, duramenuri, s.n. Partea centrală a lemnului din trunchiul și ramurile unui arbore. – Din fr. duramen.
n. Stratul central al tulpinilor la arbori și la arbuști, mai intens colorat decât restul straturilor. /<fr. duramen
s.n. Partea centrală a trunchiului unui arbore, de culoare mai închisă și de densitate mai mare decât alburnul. [< lat. , fr. duramen].