durzi, -de, adj. (Reg.) Durduliu. – Et. nec.
adj. v. bucălai, bucălat, dolofan, dur-duliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund.
adj. m., pl. durzi; f. sg. dúrdă, pl. dúrde
adj. – Rotofei, rotund. Mag. durda (Cihac, II, 105; Iordan, BF, VII, 252). Cuvînt rar. – Der. durdă, s.f. (femeie dolofană; buzdugan; pușcă); durduliu, adj. (rotofei). – Cf. durduca.
durde, s.f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec.
s. v. flintă, pușcă, sâneață.
(pușcă) s. f., g.-d. art. dúrdei; pl. dúrde
f. înv. Armă de foc primitivă, cu țava lungă, cu cremene și cu fitil; flintă. /Orig. nec.