Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția dusmanii definiție dex
dusmanii
găsește rime pentru
dusmanii
DUȘMÁN, -Ă,
dușmani
, -e,
s.m. și f., adj.
1.
(
Persoană
) care are o
atitudine
ostilă
,
răuvoitoare
față
de ceva sau de cineva, care
urăște
ceva sau pe cineva;
vrăjmaș
.
2.
Inamic
(
1
) (în
război
). [Acc. și: (
reg
.)
dúșman
] – Din tc.
düșman
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia dusmanii
DUȘMÁN, -Ă,
dușmani
, -e,
s.m. și f., adj.
1.
(
Persoană
) care are o
atitudine
ostilă
,
răuvoitoare
față
de ceva sau de cineva, care
urăște
ceva sau pe cineva;
vrăjmaș
.
2.
Inamic
(
1
) (în
război
). [Acc. și: (
reg
.)
dúșman
] – Din tc.
düșman
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia dusmanii
DUȘMÁN
s., adj.
adversar
,
inamic
,
potrivnic
,
vrăjmaș
, (pop.)
pizmaș
,
pizmuitor
, (înv. și
reg
.)
pizmătar
,
pizmătareț
, (înv.)
neamic
,
neprieten
,
nepriitor
,
pârâș
,
sculător
.
(
Armata
~; e un ~ de
temut
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dusmanii
DUȘMÁN
s., adj.
adversar
,
inamic
,
potrivnic
,
vrăjmaș
, (pop.)
pizmaș
,
pizmuitor
, (înv. și
reg
.)
pizmătar
,
pizmătareț
, (înv.)
neamic
,
neprieten
,
nepriitor
,
pârâș
,
sculător
.
(
Armata
~; e un ~ de
temut
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dusmanii
Dușman
≠
aliat
,
amic
,
prieten
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia dusmanii
Dușman
≠
aliat
,
amic
,
prieten
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia dusmanii
dușmán
s. m., adj. m., pl.
dușmáni
;
f. sg.
dușmánă
,
pl.
dușmáne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia dusmanii
dușmán
s. m., adj. m., pl.
dușmáni
;
f. sg.
dușmánă
,
pl.
dușmáne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia dusmanii
DUȘMÁN
2
~ă (~i, ~e)
m. și f.
1)
Fiecare
dintre
persoanele
care
sunt
legate
printr-un
sentiment
de
dușmănie
reciprocă
,
privite
în
raport
una
față
de alta;
vrăjmaș
;
inamic
.
~ de
moarte
.
2)
Fiecare
dintre
părțile
beligerante
implicate
într-un
conflict
armat
,
privite
în
raport
una
față
de alta;
inamic
;
vrăjmaș
. /<
turc
.
düșman
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dusmanii
DUȘMÁN
1
~ă (~i, ~e)
1)
v.
DUȘMĂNOS
. 2) Care ține de
dușman
;
propriu
dușmanului
. /<
turc
.
düșman
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dusmanii
DUȘMÁN
2
~ă (~i, ~e)
m. și f.
1)
Fiecare
dintre
persoanele
care
sunt
legate
printr-un
sentiment
de
dușmănie
reciprocă
,
privite
în
raport
una
față
de alta;
vrăjmaș
;
inamic
.
~ de
moarte
.
2)
Fiecare
dintre
părțile
beligerante
implicate
într-un
conflict
armat
,
privite
în
raport
una
față
de alta;
inamic
;
vrăjmaș
. /<
turc
.
düșman
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dusmanii
DUȘMÁN
1
~ă (~i, ~e)
1)
v.
DUȘMĂNOS
. 2) Care ține de
dușman
;
propriu
dușmanului
. /<
turc
.
düșman
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dusmanii
dușmán (-ni),
s.m. –
Inamic
,
vrăjmaș
. – Mr.
dusman
.
Tc. (
per
.)
düșmen
(Roesler 591; Miklosich,
Türk. Elem.,
I, 288; Șeineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), cf.
alb
., bg., sb.
dušman
. – Der.
dușmancă
,
s.f. (
inamică
,
vrăjmașă
);
dușmănesc
,
adj. (
privitor
la
dușmani
;
dușmănos
);
dușmănește
,
adv. (cu
dușmănie
,
ostil
);
dușmănos
, adj. (
ostil
);
dușmăni
,
vb. (a fi
ostil
; a
urî
; a
învrăjbi
);
dușmănie
,
s.f. (
vrăjmășie
);
îndușmăni
,
vb. (a
învrăjbi
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia dusmanii
dușmán (-ni),
s.m. –
Inamic
,
vrăjmaș
. – Mr.
dusman
.
Tc. (
per
.)
düșmen
(Roesler 591; Miklosich,
Türk. Elem.,
I, 288; Șeineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), cf.
alb
., bg., sb.
dušman
. – Der.
dușmancă
,
s.f. (
inamică
,
vrăjmașă
);
dușmănesc
,
adj. (
privitor
la
dușmani
;
dușmănos
);
dușmănește
,
adv. (cu
dușmănie
,
ostil
);
dușmănos
, adj. (
ostil
);
dușmăni
,
vb. (a fi
ostil
; a
urî
; a
învrăjbi
);
dușmănie
,
s.f. (
vrăjmășie
);
îndușmăni
,
vb. (a
învrăjbi
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia dusmanii
DUȘMĂNÍ,
dușmănesc
,
vb.
IV
. Tranz. și refl. recipr. A avea
sentimente
de
ură
față
de cineva (sau de ceva); a (se)
urî
. – Din
dușman
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia dusmanii
DUȘMĂNÍ
vb. a se
învrăjbi
, a (se)
urî
, a (se)
vrăjmăși
, (pop.) a (se)
îndușmăni
, (înv. și
reg
.) a (se)
pizmui
, (înv.) a (se)
gilălui
, a (se)
împerechea
, a (se)
nenăvidi
, a (se)
pizmi
, a (se)
urgisi
.
(Se ~ de
moarte
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dusmanii
A se dușmăni
≠ a
prieteni
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia dusmanii
dușmăní
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
dușmănésc
,
imperf. 3 sg.
dușmăneá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
dușmăneáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia dusmanii
A SE DUȘMĂN//Í mă ~ésc
intranz.
A se
afla
în
relații
de
dușmănie
(
unul
cu
altul
); a
trăi
în
vrajbă
; a se
vrăjmăși
; a se
uri
; a se
învrăjbi
; a se
dezbina
. /Din
dușman
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dusmanii
A DUȘMĂNÍ dușmănésc
tranz.
A
trata
ca pe un
dușman
; a
vrăjmăși
. /Din
dușman
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dusmanii
DUȘMĂNÍE,
dușmănii,
s.f.
Sentiment
de
ură
față
de cineva sau de ceva;
relații
pline
de
ură
între
persoane
;
vrăjmășie
. –
Dușman
+ suf.
-
ie
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia dusmanii
DUȘMĂNÍE
s.
animozitate
,
discordie
,
învrăjbire
,
ostilitate
,
pornire
,
ură
,
vrajbă
,
vrăjmășie
,
zâzanie
, (livr.)
inimiciție
, (înv. și pop.)
price
, (pop. și fam.)
dihonie
, (pop.)
pică
, (înv. și
reg
.)
ceartă
,
pizmă
,
pizmuire
,
scârbă
, (Mold.)
poxie
, (înv.)
mozavirie
,
neprietenie
,
patos
,
scandală
,
sfadă
,
urâciune
,
vrăjbie
, (
latinism
înv.)
rancoare
.
(Ce e ~ asta
neîmblânzită
între
voi?)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia dusmanii
Dușmănie
≠
prietenie
,
simpatie
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia dusmanii
dușmăníe
s. f.,
art
.
dușmănía
,
g.-d.
art
.
dușmăníei
;
pl.
dușmăníi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia dusmanii
DUȘMĂNÍE
f.
Atitudine
răuvoitoare
,
față
de cineva;
vrăjmășie
;
ostilitate
;
vrajbă
;
ură
. [
Art
.
dușmănia
;
G.-D.
dușmăniei
;
Sil
.
-
ni
-e
] /
dușman
+
suf.
~
ie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia dusmanii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK