expr. (intl.) 1. a-și mărturisi rapid vina (în anchetă). 2. a se intimida în fața anchetatorilor din cauza lipsei de experiență.
expr. a fi închis la secția restrictivă.
expr. 1. a vorbi și a acționa fără menajamente. 2. (d. femei) a fi mahalagioaică.
duși, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ♢ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unități de timp și despre acțiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ♢ Loc. adv. și adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – V. duce.
fig. Care denotă lipsă totală de atenție. ♢ ~ pe gânduri îngândurat. Ochi duși în fundul capului ochi adânciți în orbite. /v. a duce
dușuri, s.n. 1. Instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă. 2. Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului (1); p. ext. spălare etc. făcută prin acest mijloc. ♦ Fig. Vorbă, veste, întâmplare neașteptată și neplăcută. – Din fr. douche.
n. 1) Instalație de baie alcătuită dintr-un tub la capătul căruia este fixată o pâlnie închisă, prevăzută cu găuri dese, prin care țișnește apa. 2) Jet de apă, care țâșnește din astfel de instalație. 3) fig. Vorbă sau veste neplăcută și neașteptată. ♢ A-i face (cuiva) un ~ a certa pe cineva; a face cuiva morală. /<fr. douche
s.n. – Instalație sanitară care asigură țîșnirea mai multor jeturi de apă. Fr. douche. – Der. dușa, vb., din fr. doucher.
s.n. 1. Tub (care face parte dintr-o instalație de baie) prevăzut cu o pâlnie din care țâșnește apa prin niște găuri mici. ♦ Țâșnitură, stropitură de apă de la un duș; (p. ext.) spălare făcută prin acest mijloc. 2. (Fig.) Vorbă, veste neplăcută, venită pe neașteptate, care stinge entuziasmul, veselia cuiva. [< fr. douche].