Element de compunere însemnând „egal”, cu ajutorul căruia se formează substantive sau adjective. – Din fr. équi-, lat. aequi-.
– Pref. care indică egalitate: echidistant, adj.; echidistanță, s.f.; echilateral, adj.; echivalent, adj.; echivalență, s.f. Intră de aemenea în cîteva compuneri a căror elemente simple nu au viață proprie în rom.: echilibru, s.n.; echilibra, vb.; echilibrist, s.m.; echilibristică, s.f.; echinocțiu, s.n.; echinocțial, adj.; echivoc, adj.
elem. „egal, asemănător”. (< fr. équi-, cf. lat. aequi-)