echinocții, s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinóx, echinoxuri s.n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.
s. n. [-țiu pron. -țiu], art. echinócțiul; pl. echinócții, art. echinócțiile (sil. -ți-i-)
n. Fiecare dintre cele două date ale anului (21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. ~ de primăvară. ~ de toamnă. [Sil. e-chi-noc-țiu] /<lat. aequinoctium, fr. équinoxe
s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie) când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopțiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte].