echipări, s.f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbarcare; pregătire; înzestrare. – V. echipa.
s. 1. v. îmbrăcare. 2. v. dotare.
≠ dezechipare
s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări
s.f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare; pregătire; înzestrare. [< echipa].