s.f. Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane în perspectivă istorică. – Din engl. ekistics.
s. f., g.-d. art. echísticii
s.f. Disciplină urbanistică de ansamblu a așezărilor umane temporare sau permanente, care are în vedere în special orașele viitorului. [Et. incertă].
s. f. disciplină care se ocupă cu studiul așezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcție de cerințele societății contemporane și viitoare. (< engl. ekistics, fr. équistique)