s.f. (Rar) Caracter, stare echivocă (1). – Din it. equivocità.
s. f., g.-d. art. echivocității
f. 1) Caracter echivoc. 2) fig. Vorbă sau frază ambiguă. /<it. equivocita
s.f. (Rar) Caracter echivoc. [Cf. it. equivocità].
s. f. caracter, stare echivocă; ambiguitate. (< it. equivocità)