, eclatoare, s.n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.
n. Dispozitiv electrotehnic folosit pentru protecția instalațiilor electrice contra supratensiunilor. /<fr. éclateur
s.n. Aparat care produce scânteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur].