eclesiárh (eclesiárhi),
s.m. –
Cleric,
sacristan. –
2. Portar. –
3. (Înv.)
Călugăr care
administra veniturile mănăstirii. – Var. (înv.)
(e)clisiarh, (Trans.)
clisar. Ngr. ἐϰϰλησιάρχης, de la ἐϰϰλησία „
biserică” (Murnu 19).
Sec. XVII. – Der.
eclesiarhie (înv.,
eclesiarșie), s.f. (
administrarea veniturilor unei
mănăstiri). –
Fac parte din
aceeași familie:
eclesie, s.f. (Trans.,
parohie), din lat.
ecclesia (
sec. XIX);
eclesiast, s.m. (
parte a
Bibliei atribuită lui
Solomon), din ngr. ἐϰϰλησιάστης;
eclesiastic, adj. (
bisericesc), din ngr. ἐϰϰλησιαστιϰός.