, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din. fr. éclipser.
tranz. 1) (aștri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în fața altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăși prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser
intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser