s.f. (Med.) Metodă de diagnosticare prin ultrasunete; ultrasonografie. – Din fr. échographie.
s. f., g.-d. art. ecografíei
s.f. Metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore. [Gen. -iei. / < fr. échographie].
s. f. 1. metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore; ultrasonografie. 2. impulsie morbidă, la unii alienați, de a repeta de mai multe ori unele cuvinte scrise. (< fr. échogramine, engl. echogram)
s. f. studiul evoluției mediului înconjurător. (< fr. écographie)