definiția ecologii definiție dex

ecologi, -e, s.m. și f. Specialist în ecologie. – Din fr. écologue.

s. m., pl. ecológi

m. și f. Specialist în ecologie. /<fr. écologue

s.m. și f. Specialist în ecologie. [Cf. fr. échologue].

s. m. f. specialist în ecologie; ecologist (II). (< fr. échologue)

s. f., g.-d. art. ecológei; pl. ecológe

s.f. Știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață. [Var.: oecologíe s.f.] – Din fr. écologie.

s. (ieșit din uz) bionomie.

s. f., art. ecología, g.-d. ecologíi, art. ecologíei

f. Știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață. [G.-D. ecologiei] /<fr. écologie

s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ♢ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă].

s. f. știință care studiază interrelațiile dintre organismele vii și mediul lor de viață. o ~ socială = disciplină sociologică având ca obiect studiul relațiilor omului cu mediul său, natural și social. (< fr. écologie)