ecrane, s.n. 1. Suprafață mată, de obicei albă, de pânză, de hârtie etc., întinsă vertical, pe care se proiectează imagini produse de aparate de proiecție, folosită în cinematografie, în laboratoare etc.; p. ext. cinematograf. ♢ Ecran cinematografic = ansamblu format din carcasă, ramă și ecranul propriu-zis, confecționat din pânză acoperită cu o soluție specială. Micul ecran = televizor; p. ext. televiziune. Ecran luminescent = perete de sticlă, plan sau ușor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent în punctele de incidență cu fasciculele de radiații electromagnetice, folosit în tuburile catodice, în instalații de raze X etc. 2. (Tehn.) Perete sau înveliș de protecție împotriva anumitor acțiuni fizice. – Din fr. écran.
n. 1) Suprafață (de obicei albă) pe care se proiectează imagini reale cu ajutorul unor aparate optice. ~ lat. ♢ Micul ~ televizor. 2) Perete sau înveliș de protecție contra unor acțiuni fizice (acustice, electrice, magnetice etc.) exterioare. [Sil. e-cran] /<fr. écran
s.n. 1. Suprafață (albă) pe care se proiectează imaginile cu un aparat de proiecție; (p. ext.) cinematograf. ♢ Micul ecran = televizor; (p. ext.) televiziune. 2. Perete, înveliș de protecție făcut împotriva unor acțiuni fizice. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. écran].
s. n. 1. suprafață mată (albă) pe care se proiectează imaginile cu un aparat de proiecție; (p. ext.) cinematograf. o micul ~ = televizor. (p. ext.) televiziune. 2. perete, înveliș de protecție contra factorilor fizici externi. (< fr. écran)