s.n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. – Din fr. égotisme.
n. Părere exagerată despre propria persoană, despre meritele și acțiunile proprii. /<fr. égotisme
s.n. Purtare, atitudine caracterizată prin acordarea unei importanțe exagerate propriei individualități, propriei persoane. ♦ Cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ♦ (La Stendhal) Studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități. [< fr. égotisme, it. egotismo, cf. lat. ego – eu].
s. n. cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ♢ (la Stendhal) studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități. (< fr. égotisme)