s.f. Proprietatea de a fi elastic. – Din fr. élasticité.
s. f., g.-d. art. elasticității
s.f. Proprietate a unor corpuri de a-și reveni la forma inițială după ce au fost momentan deformate. ♢ Teoria elasticității = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformație a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare. [Cf. fr. élasticité, it. elasticità].
s. f. 1. proprietatea de a fi elastic. o teoria ~tății = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformare a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare. 2. limită de ~ = tensiune maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente. 3. (fig.) suplețe. 4. proprietate a unei variabile economice de a-și modifica mărimea sub influența altei variabile. (< fr. élasticité)