s.f. Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers, precum și legile acestor fenomene. – Din fr. électrochimie.
s. f. → chimie
f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul fenomenelor de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers. [G.-D. electrochimiei] /<fr. électrochimie
s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice cauzate de influența electricității. [Gen. -iei. / cf. fr. électrochimie].
s. f. ramură a chimiei care studiază reacțiile produse sub influența electricității. (< fr. électrochimie)