s.f. Ansamblu de metode de analize chimice cantitative care folosesc ca indicator pentru observarea sfârșitului reacției variației potențialului electric al unui electrod cufundat în soluția de analizat. – Din fr. électrométrie.
s. (CHIM.) potențiometrie. (~ este o metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică.)
s. f. (sil. -tri-), art. electrometría, g.-d. electrometríi, art. electrometríei
f. 1) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de măsurare a diferențelor de potențial electric cu ajutorul electrometrului. 2) Metodă de analiză chimică cantitativă, în cadrul căreia se folosește un electrod cufundat în soluție pentru a indica sfârșitul reacției. /<fr. électrométrie
s.f. Ansamblu de metode folosite pentru măsurarea diferențelor de potențial; potențiometrie. [Gen. -iei. / cf. fr. électrométrie].
s. f. metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică, în care sfârșitul unei reacții este pus în evidență prin variația potențialului unui electrod cufundat în soluția de analizat; potențiometrie. (< fr. électrométrie)