electrotehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicăriilor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care aparține electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Din fr. électrotechnique.
adj. → tehnic
Care ține de electrotehnică; propriu electrotehnicii. /<fr. électrotechnique
adj. Referitor la electrotehnică. [Cf. fr. électrotechnique].