a se băși, a se bese, a călca pe broască, a fi mâncat de prin gunoaie, a gaza, a se pârțâi, a trage bășini / pârțuri / rachete / vânturi.
elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat. eliminare.
vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. v. suprima. 6. a evacua. (A ~ fecale, gaze.) 7. v. exclude. 8. v. înlătura.
tranz. 1) (substanțe, materii, alternative etc.) A îndepărta printr-o selecție. 2) A da afară; a nu admite; a exclude. ~ un elev din școală. 3) A face să nu mai existe; a suprima; a lichida. ~ dificultățile. ~ o necunoscută. /<fr. éliminer, lat. eliminare
vb. I. tr. A scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. [P.i. elímin, 3,6 -nă. / < fr. éliminer, it., lat. eliminare].