eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage eliminarea; eliminator. ♦ (Despre probele unui concurs) Care aduce excluderea din examen a concurenților mai slabi. – Din fr. éliminatoire.
adj. m. [-riu pron. -riu], f. eliminatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. eliminatórii
Care atrage eliminare (dintr-un examen, dintr-un concurs etc.). /<fr. éliminatoire
adj. Care elimină, care atrage eliminarea. ♦ (Despre probele unui concurs) Care elimină pe concurenții care nu le trec, nu le îndeplinesc. [Pron. -riu. / cf. fr. éliminatoire].
adj. care elimină, care atrage eliminarea. ♢ (despre probele unui concurs) care elimină pe concurenții care nu le trec, nu le îndeplinesc. (< fr. éliminatoire)